Condiții precare pentru bolnavii de cancer în spitalele din Brașov
În România anului 2026, pacienții cu cancer și afecțiuni renale se confruntă nu doar cu boala, ci și cu condiții de tratament inadecvate în spitale. Situația dramatică de la Spitalul Județean Brașov, unde secțiile de oncologie și nefrologie funcționează într-o clădire veche de aproape un secol, este exemplificată în episodul „Pacient în România”, potrivit digi24.ro.
👉 Condiții de tratament inacceptabile în clădirea veche
Clădirea, ce prezintă risc seismic, este autorizată anual, în ciuda stării sale precare. Dr. Mariana Sporiș, șefa secției Oncologie, descrie dificultățile pacienților: „E greu când ajungi aici, numai când vezi scările. Când vezi holul zici - nu pot să continui aici.” Cezar Irimia, președinte al Federației Asociațiilor Bolnavilor de Cancer, subliniază impactul emoțional asupra pacienților: „După ce pacientul este deprimat din cauza bolii, mai intră și în acea clădire, nu se vede ieșind decât între patru scânduri de acolo.”
Aspectul exterior al clădirii este dezolant și se reflectă în condițiile de tratament. Pacienții sunt obligați să suporte săli de spital neîngrijite, cu doar 41 de paturi și o singură baie. Medicii afirmă că renovările sunt insuficiente: “Baia a fost renovată, a durat ceva până a fost renovată, încă nu e așa cum ne-am dori.”
👉 Planuri de modernizare și problemele de implementare
În ciuda numeroaselor reclamații și a avertismentelor date de autorități, clădirea continuă să funcționeze sub standardele necesare. Diana Popescu, purtătoare de cuvânt DSP Brașov, a menționat că spitalul are termen până în vară pentru îmbunătățiri: „În cazul în care nu sunt respectate termenele, unitatea sanitară trebuie să depună o notă justificativă.”
Managerul spitalului, Dan Grigorescu, a anunțat un plan de modernizare cu ajutorul unei fundații: „Am solicitat și Consiliului Județean sumele necesare pentru cele 2 niveluri în care își desfășoară activitatea și secția de oncologie.” Deși autoritățile fac promisiuni, medicii rămân sceptici: “Vocea noastră se aude de 4-5 ani din ce în ce mai acut și pare că degeaba.”