Un studiu major despre Parkinson dezvăluie diferențe de simptome între bărbați și femei
Boala Parkinson este cea mai rapidă afecțiune neurologică în creștere, având peste 10 milioane de cazuri la nivel mondial. Conform sciencealert.com, în Australia, aproximativ 150.000 de persoane trăiesc cu această boală, iar în fiecare zi sunt diagnosticate 50 de noi cazuri. Numărul persoanelor care trăiesc cu Parkinson se estimează că se va tripla între 2020 și 2050.
👉 Provocările și costurile bolii Parkinson
În ciuda impactului imens asupra celor afectați și asupra celor dragi lor, precum și a costului exorbitant pentru economie – de cel puțin 10 miliarde A$ pe an – există încă multe lucruri pe care nu le cunoaștem despre modul în care această boală se manifestă și progresează. Un studiu recent de amploare, realizat pe aproape 11.000 de australienii cu Parkinson, oferă informații esențiale despre simptome, factori de risc și modul în care aceștia afectează diferit bărbații și femeile.
👉 Simptomele motorii și non-motorii ale Parkinsonului
Parkinson este o boală progresivă în care celulele care produc mesajerul chimic dopamină într-o parte a creierului numită „substanța nigra” încep să moară. Acest lucru este însoțit de multiple alte schimbări cerebrale. Este, de obicei, considerată o tulburare de mișcare. Simptomele motorii comune includ tremor la repaus, mișcare încetinită (bradikinezie), rigiditate musculară și probleme de echilibru. Totuși, boala Parkinson implică și o varietate de simptome non-motorii, mai puțin cunoscute.
Acestea pot include: dezechilibre emoționale, probleme digestive și dificultăți de somn. Deși sunt numite câteodată simptome „invizibile” ale Parkinson, acestea au adesea un impact negativ asupra calității vieții mai mare decât simptomele motorii. Studiul a folosit datele colectate ca parte a Studiului Australian de Genetică a Parkinsonului, condus de Institutul de Cercetare Medicală QIMR Berghofer. După un studiu pilot în 2020, acesta a fost lansat ca un proiect de cercetare național continuu în 2022.
👉 Principalele concluzii din studiul australian
Aproape 10.929 de australienii cu Parkinson au fost intervievați și au furnizat probe de salivă pentru analiza genetică. Acesta este cel mai mare grup de studiu asupra Parkinsonului din Australia și cea mai mare cohortă activă la nivel mondial. Studiul a întărit cât de comune sunt simptomele non-motorii, cu pierderea mirosului (52%), schimbări în memorie (65%), dureri (66%) și amețeală (66%) raportate frecvent. Notabil, 96% dintre participanți au experimentat tulburări de somn, precum insomnia și somnolența diurnă.
Studiul a oferit și informații despre ce poate influența riscul de Parkinson. Aceasta este o problemă importantă, deoarece nu înțelegem pe deplin ce determină moartea celulelor dopaminergice în substanța nigra. Vârsta este principalul factor de risc pentru Parkinson. Studiul a descoperit că vârsta medie de debut al simptomelor era de 64 de ani, iar pentru diagnostic, de 68 de ani. În urma studiului recent, unul din patru oameni (25%) avea o istorie familială de Parkinson.
Dar doar 10-15% din cazurile de Parkinson sunt cauzate sau puternic legate de mutații în gene specifice. Este important să ne amintim că familiile nu împărtășesc doar genele, ci adesea și mediul. Mai mulți factori de mediu, cum ar fi expunerea la pesticide și leziunile traumatice ale creierului, cresc, de asemenea, riscul de Parkinson. Majoritatea (85-90%) cazurilor de Parkinson sunt probabil dintr-o interacțiune complexă între factori de risc genetici și de mediu, și vârsta avansată.
👉 Diferențe în manifestarea bolii între bărbați și femei
Studiul a arătat că expunerile de mediu legate de riscul de Parkinson sunt comune: aceste expuneri erau semnificativ mai frecvente la bărbați decât la femei. Boala este de 1,5 ori mai comună în rândul bărbaților. În noul studiu, 63% dintre cei chestionați erau bărbați. Boala Parkinson se manifestă și progresează diferit la bărbați și femei. Studiul a găsit că femeile erau mai tinere decât bărbații la debutul simptomelor (63,7 ani față de 64,4 ani) și la diagnostic (67,6 ani față de 68,1 ani), fiind mai susceptibile decât bărbații să experimenteze dureri (70% față de 63%) și căzături (45% față de 41%).
Bărbații au experimentat mai multe schimbări de memorie decât femeile (67% față de 61%) și comportamente impulsive, în special comportamente sexuale (56% față de 19%) – deși majoritatea participanților au prezentat impulsivitate minimă sau doar ușoară. Studiul de amploare și sondajul său cuprinzător au adus o lumină valoroasă asupra vieții oamenilor cu Parkinson din Australia. Cu toate acestea, acesta este doar un fragment din populație. Mai mult de 186.000 de persoane cu Parkinson au fost invitate să participe, iar puțin sub 11.000 au făcut-o – ceea ce reprezintă o rată de răspuns de mai puțin de 6%. Dintre acești participanți, 93% aveau origine europeană. Prin urmare, acest eșantion poate să nu fie complet reprezentativ pentru boala Parkinson.
Informațiile pe care le avem despre simptome se bazează, de asemenea, pe auto-rapoarte ale participanților la studiu, care sunt subiective și pot fi părtinitoare sau mai puțin fiabile decât măsurătorile obiective ale funcției. Pentru a aborda această problemă, cercetătorii plănuiesc să utilizeze smartphone-uri și dispozitive purtabile pentru a colecta date mai cuprinzătoare. În cele din urmă, deși acest studiu oferă o imagine de ansamblu asupra cohortelor actuale, nu este clar cum se compară participanții cu persoane de aceeași vârstă fără Parkinson sau cum simptomele lor se pot schimba în timp. Acestea sunt domenii importante pentru cercetările viitoare ale acestui studiu în desfășurare.
Studii ca acesta oferă perspective cruciale asupra factorilor de risc legați de Parkinson. Ele ne ajută, de asemenea, să înțelegem mai bine simptomele cu care se confruntă oamenii. Acest lucru este important deoarece modul în care Parkinsonul se manifestă variază de la o persoană la alta. Nu toată lumea va experimenta aceleași simptome în aceeași măsură. De asemenea, modul în care boala progresează în timp diferă între persoane. O mai bună înțelegere a factorilor care influențează acest lucru poate duce la identificarea mai timpurie a celor care sunt expuși riscului și la modalități mai personalizate de gestionare a bolii.
Lyndsey Collins-Praino, profesor asociat, Școala de Biomedicină, Universitatea din Adelaide. Acest articol a fost republicat din The Conversation sub o licență Creative Commons.