Doña Rosita a fugit din Columbia acum mai bine de 50 de ani din cauza sărăciei și a violenței. A sosit în Caracas în anii 1970, un oraș cosmopolit cu mult mai mult lux decât orașul ei natal. Era ca și cum ar fi aterizat pe o altă planetă. În capitala Venezuelei, mașinile de lux circulau pe autostrăzi, iar clasa mijlocie superioară își petrecea weekendurile în Miami. La acea vreme, petrodolarii, aduși de exporturile masive de țiței ale țării, curgeau în țară. În 1992, au început să circule zvonuri că se plănuia o lovitură de stat împotriva președintelui Carlos Andrés Pérez. Ea s-a dus la supermarket să se aprovizioneze cu orez, linte și conserve. Vecinii i-au spus că reacționează exagerat și că nu se va întâmpla nimic. Dar s-a întâmplat. Comandantul Hugo Chávez a încercat să-l răstoarne pe Pérez, deși nu a reușit. Totuși, a fost o perioadă de frică și anxietate. Nu pentru ea - ar fi putut supraviețui luni întregi fără să iasă din casă. Acum, Venezuela se confruntă cu o situație similară, scrie El Pais. Dona Rosita pornește televizorul și îl vede pe președintele Nicolás Maduro îmbrăcat în uniformă militară. Vede rachete, nave, bărbați cu puști. Ieșe afară, cu inima bătându-i puternic, iar oamenii îi spun că nu are de ce să-și facă griji. „Ce război, Doña Rosita? Totul e de ochii lumii”, glumesc ei. Nu are încredere în ei, așa că și-a făcut din nou provizii. Sfârșitul lumii nu o va lua prin surprindere pe Doña Rosita. Săptămâna trecută, Statele Unite și Venezuela au avut schimburi de acțiuni din ce în ce mai ostile. Președintele american Donald Trump a desfășurat nave, distrugătoare cu rachete ghidate și chiar un submarin nuclear în apele internaționale din apropierea teritoriului venezuelean. El spune că este vorba despre combaterea traficului de droguri, dar Maduro - pe care Washingtonul îl numește liderul unui cartel „narcoterorist” - consideră că este un precursor al unei invazii a țării sale. O astfel de intervenție militară ar fi, dacă ar avea loc, prima operațiune americană la scară largă într-o țară din America Latină de la invazia Panama în 1989. Guvernul venezuelean a mobilizat milioane de membri ai milițiilor și noi recruți pentru a se alătura sutelor de mii de soldați pe care îi comandă deja, potrivit liderilor săi. Aceste cifre sunt imposibil de verificat, iar analiștii le consideră nerealiste. Flota americană desfășurată la sud de Caraibe a deschis deja focul. La începutul săptămânii trecute, a vizat o ambarcațiune care părăsise apele venezuelene și despre care se presupune că transporta droguri. Un ministru venezuelean a susținut că înregistrarea video care arată cum racheta a lovit nava, care transporta 11 persoane - dintre care niciuna nu a supraviețuit - a fost creată cu inteligență artificială și că, prin urmare, atacul a fost fals. Cu toate acestea, în spatele ușilor închise, Caracas a tratat situația ca pe un act de ostilitate și nu a rămas impasibil. Joia trecută, Pentagonul a raportat că două avioane de vânătoare F-16 ale Forțelor Aeriene Venezuelene au survolat una dintre navele sale, USS Jason Dunham. Trump și-a autorizat comandanții militari să le doboare data viitoare, dacă este necesar. La Palatul Miraflores, sediul guvernului venezuelean și ocazional reședința prezidențială, domnește confuzia, potrivit unuia dintre liderii chaviști cei mai apropiați de Maduro. „Vor să distrugă această țară cu rachete”, se plânge el. Guvernul Maduro rezistă de mai bine de un deceniu. Nu s-a dat la o parte, în ciuda faptului că PIB-ul Venezuelei a suferit un declin sever în această perioadă - o scădere de 80%, comparabilă cu cea a națiunilor aflate în război. Nici nu a renunțat la putere în acest an, când a devenit clar pentru comunitatea internațională că Maduro a pierdut alegerile prezidențiale din 2024 în fața opoziției. În ciuda acestui fapt, el s-a autoproclamat totuși președinte. Maduro și cercul său apropiat nu sunt dispuși să se retragă sau să realizeze o tranziție democratică, chiar și atunci când sunt îndemnați de aliați teoretici precum președintele columbian Gustavo Petro sau președintele brazilian Luiz Inácio Lula da Silva. La Miraflores, au navigat pe lângă sancțiunile economice americane și europene cât de bine au putut. „Suntem capabili să rezistăm la orice. Acesta este un popor liber și demn”, este mesajul lui Maduro. Departamentul de Stat al administrației Trump a oferit o recompensă de 50 de milioane de dolari pentru informații care să ducă la arestarea lui Maduro, 15 milioane de dolari pentru ministrul Apărării, Vladimir Padrino López - un general cu patru stele care spune că este dispus să moară pentru cauză - și 25 de milioane de dolari pentru Diosdado Cabello, numărul doi al regimului, cel mai radical dintre toți, și celălalt nume pe care Chávez l-a considerat succesorul său înainte de a-l alege pe Maduro în 2013. Din punct de vedere politic, brokerii de putere sunt frații Delcy și Jorge Rodríguez. Ea este avocată, care a studiat dreptul muncii la Paris; el este psihiatru și fost primar al orașului Caracas. Ambii sunt sancționați de Departamentul Trezoreriei SUA. Citește și: Trei distrugătoare americane se deplasează în largul coastelor Venezuelei. Maduro mobilizează o „miliție” de 4,5 milioane de persoane Apelurile la calm continuă. Carolina Jiménez Sandoval, președinta Biroului de la Washington pentru America Latină (WOLA), o organizație pentru drepturile omului, se întreabă ce s-ar întâmpla dacă Statele Unite ar răsturna regimul Maduro. „Sunt convinsă că nu există un plan la scară largă pentru a realiza acest lucru. Parțial pentru că, dacă l-ai stricat, îl cumperi”, explică ea la telefon pentru El Pais. Rămâne întrebarea dacă acestea sunt națiuni pregătite pentru o confruntare armată - sau doar doi câini care latră unul la altul printr-un gard. „Cu toții ne-am dori să vedem o tranziție pașnică către democrație”, adaugă ea. „Venezuelenii au votat deja împotriva lui Maduro; există o structură democratică în țară. Această amenințare militară poate fi interpretată și ca o formă de presiune, menită să inducă dezertări și o prăbușire internă.” Sandoval consideră că situația este determinată în mare măsură de o „infodemie”, o supraîncărcare de informații care răspândește confuzie, dar și de presiune psihologică - o tactică pe care chavismul a folosit-o cu succes în trecut, dar care acum funcționează împotriva lor. Și dacă navele americane nu vor mai fi staționate brusc în apropierea Venezuelei? „Acest lucru va înceta să genereze expunere mediatică, dar va avea un cost politic pentru Washington. Oamenii se vor întreba la ce a folosit toată treaba asta”, spune expertul. Analistul venezuelean Andrei Servin adaugă: „Nu cred că Washingtonul dorește o tranziție democratică. Nu îl resping pe Maduro din cauza statutului său de dictator sau tiran, ci mai degrabă din cauza legăturilor sale cu activități ilicite. Vor să creeze instabilitate în cadrul regimului.” Secretarul de stat american Marco Rubio a insistat cel mai mult asupra faptului că președintele venezuelean este, de fapt, un infractor care conduce un cartel - Cartelul Soarelui, o organizație criminală despre care se presupune că este implicată în traficul de droguri și e condusă de membri ai Forțelor Armate Bolivariene (până în prezent, nu există dovezi concludente că Maduro este implicat personal). În ultimii ani, Venezuela a cunoscut vârfuri de tensiune extremă, cu un sentiment constant că ceva iminent urma să se întâmple - exact ca acum. Dar aceste vârfuri au fost întotdeauna urmate de perioade de calm, după care totul a revenit la normal: adică la supremația chavismului. Pe 10 ianuarie a acestui an, Maduro s-a autoproclamat președinte. În acea zi, María Corina Machado, lidera incontestabilă a opoziției, a insistat că Edmundo González - candidatul ei prezidențial ales, care obținuse un rezultat puternic - va fi cel care va îmbrăca eșarfa prezidențială la Caracas. González trăia în exil, așa că mulți se întrebau cum va face asta: va trece granița cu mașina? Va ajunge cu un avion escortat de aeronave de vânătoare americane? Va reuși CIA să se infiltreze pentru a putea întrerupe ceremonia de învestire a lui Maduro? Chavismul, pentru orice eventualitate, a desfășurat trupe și sisteme de apărare antirachetă în toată țara. Cu toate acestea, când ceasul a bătut ora 11:00, Maduro a depus jurământul fără nicio problemă. Mulți venezueleni sunt acum convinși că aceste tensiuni sunt doar teatru politic. Liderii chaviști știu că sarcina lor este să îndure, să reziste și să se consolideze la putere. Sunt uneori caricaturizați ca politicieni de tip republică bananieră în treninguri - petrecăreți, nepunctuali și lipsiți de reflecție. Cu toate acestea, în mijlocul crizelor, dau dovadă de reținere și o gândire strategică remarcabilă. Pot numi pe cineva criminal și monstru imperialist într-o zi și pot sta cu el la o cafea în următoarea. De exemplu, Maduro a declarat vinerea trecută că îl respectă pe Trump și este dispus să negocieze - chaviștii îl acuză pe Rubio că i-a otrăvit mintea lui Trump cu idei care să-l împingă să înceapă un război. „Sper că se va răzgândi”, a spus Maduro. Un exemplu este ceea ce s-a întâmplat în 2023, când, în mijlocul unei perioade de instabilitate maximă, Jorge Rodríguez s-a întâlnit în Qatar cu un membru al administrației lui Joe Biden, într-o reuniune dezvăluită de El Pais. Între Statele Unite și Venezuela, niciun scenariu nu este definitiv; totul este supus negocierilor. Doña Rosita, pentru orice eventualitate, își ține cămara aprovizionată. Viitorul rămâne imprevizibil. Citește și: Vladimir Putin şi Nicolas Maduro au semnat un acord strategic. Ce prevede parteneriatul între Rusia și Venezuela