Alexandru Ioan Cuza a realizat unirea Moldovei cu Țara Românească în 1859

Ziua de 24 ianuarie 1859 a marcat un moment esențial al istoriei românești, când Moldova și Țara Românească s-au unit sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza, alcătuind astfel statul român modern, potrivit %source%. Această „Mică Unire” a reprezentat mai mult decât o simplă apropiere teritorială, fiind începutul unificării politice, administrative și identitare a românilor. Data este sărbătorită anual cu manifestări oficiale și interpretarea tradițională a „Hora Unirii”.

👉 Contextul istoric al unirii Principatelor Române

La mijlocul secolului al XIX-lea, Moldova și Țara Românească erau principate autonome sub suzeranitatea Imperiului Otoman, însă cu o autonomie limitată, influențate puternic de marile puteri europene, în special Imperiul Rus. Lipsa unei piețe economice unite și a unei structuri administrative și militare comune împiedica dezvoltarea spațiului românesc și accentua dependența acestuia. În acest context, ideea unirii a devenit o soluție necesară pentru progresul național.

Revoluțiile din 1848, desfășurate atât în Moldova, cât și în Țara Românească, au jucat un rol important în dezvoltarea conștiinței naționale românești, în ciuda înfrângerii acestor mișcări. Idealurile pașoptiștilor vizau unirea Principatelor, independența, egalitatea în fața legii și modernizarea instituțiilor. Generația revoluționară a continuat să promoveze aceste obiective prin activități politice, diplomatice și publicistice, consolidând terenul pentru unirea viitoare.

👉 Procesul unificării și domnia lui Alexandru Ioan Cuza

În urma Războiului Crimeii (1853-1856), influența Rusiei asupra Principatelor a scăzut, iar problema unirii a revenit pe agenda marilor puteri. Tratatul de la Paris din 1856 a permis consultarea populației, iar rezultatul a fost clar în favoarea unirii Moldovei cu Țara Românească. Convenția de la Paris din 1858 a menținut totuși o ambiguitate juridică, acceptând două principate cu domni separați, dar cu instituții comune. Această situație a favorizat alegerea în unanimitate a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn pentru ambele state, realizând astfel unirea reală.

La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar pe 24 ianuarie același an a fost ales domn al Țării Românești. Alegerea sa, bazată pe integritate și viziune modernizatoare, a făcut posibilă consolidarea unirii. După 1862, Cuza a reușit să centralizeze administrația, instituind un guvern unic la București și un sistem coerent de legi și forțe armate. Reformele sale au pregătit României drumul spre modernizare și unitate durabilă.